Zambet de copil

"Mergea pe strada cand in spatele ei observa ca se apropie o fata...se droga,era imbracata saracacios dar nu ai fi zis ca e un copil al starzii daca nu avea acea punga in mana.A fost un soc! isi continua drumul dar parca Ceva,Cineva i-a spus :"are nevoie de ajutorul tau...",se vedea clar ca avea nevoie de ajutorul ei.Avea o privire pierduta..era in lumea ei,probabil nehranita de multe zile iar spalata cine stie de cand nu a mai fost.
'Are nevoie de ajutorul tau...imparte-ti painea cu cel flamand, si adu in acasa ta pe nenorocitii fara adapost;daca vezi pe un om gol, acopere-l, si nu intoarce spatele semenului tau."(isaia 58:7)a rasunat din nou Glasul in mintea ei.."dar ce sa-i fac??!!...chiar asa ce pot sa-i fac?e de pe strada,sunt multi asa ca ea...a...eu merg intr-o directie...e treaba mea sa fac asta?"si dintr-o data mai multe ganduri au venit ca raspuns:"fiecare zi e o provocare,provocare pe care intr-un fel sau altul am cerut-o de la Tine prin simpla rugaciune de azi dimineata"vreau ca si azi sa fac voia Ta",aaa....ce ai face Tu in locul meu?!sigur nu ai sta sa te uti la ea,sau sa o lasi sa treaca,nepasator.."a primit ca raspuns un zambet:)..."dar totusi ce as putea sa fac?"si a venit si raspunsul "ai putea macar sa-i cumperi ceva de mancare si cu ocazia asta sa-i spui ca O iubesc"..."bine, asa am sa fac..dar nu ma lasa singura..nu stiu cum va reactiona....".a asteptat-o si cand s-a apropiat de ea,pentru moment a vazut de pe expresia fetei putina teama,dar nimic ma mult pt ca era "pierduta"..."ai vrea sa mananci ceva?"...dintr-o data explozie de bucurie,si ca si atunci cand soarele iese de dupa nor a venit si raspunsul: "DA...".Au mers impreuna la o covrigarie si acolo cu timiditate a spus ca vrea o gogoasa cu ciocolata,iar dupa niste insistente a mai adaugat "2 gogoase cu ciocolata".intre timp a mai fost intrebata cati ani are si ca si cum nu ar fost de ajuns ii spune "15"...."la 15 ani sa te droghezi..."a fost urmatorul gand...a fost cuprinsa de intristare.sfarsindu-se cu covrigaria a fost intrebata "fructe nu ai vrea?!"...zambind a incuvintat din cap ca da:)
Bucuria din inima ei i se putea citi usor pe chip,facea tot posibilul sa arate ca e lucida si ca se bucura f tare.a ales niste mandarine,parca nu a mai mancat niciodata asa ceva,le baga in punga dand impresia ca ii este frica ca cineva ar putea lua mai multe decat ea si ea sa ramana fara(desi cutia respectiva era plina)..atat de mare ii era disperarea si bucuria.
a intrebat-o"dar tu unde stai?"facand abstractie de punga..raspunsul a fost direct si scurt "pe strada"!
Au mai schimbat cateva vorbe dupa care a invitat-o sa vina la biserica si sa incerce sa-i faca rost de un acoperis deasupra capului.a spus ca vine...
momentul in care i s-a confirmat ca facuse bine ceea ce facuse a fost cand inainte sa plece,Iuliana o privi cald si ca at cand nu mai poti de bucurie,vrei sa-i sari in brate si sa-i spui multumesc,Iuliana a zambit asa cum nici un copil nu o mai facuse pana atunci...zambet de copil.a pus in zambetul acela uimirea,recunostinta si bucuria pe care o simtea la gandul ca, cuiva i-a pasat de ea si nu interesat-o ca mirosea urat si ca era drogata...ci pur simplu i s-a facut mila si a iubit-o...a iubit-o TATA prin ea:),un zambet plin de zambete si o bucurie ce nu se poate descrie in cuvinte...
s-au despartit...si au urmat cateva ore de ganduri"vine,nu vine",dar si rugaciuni catre Cel care putea sa se ingrijeasca de un loc in care Iuliana sa-si petreaca noptile,de oameni care sa o iubeasca,dar si o rugaciune in caz ca nu ar fi venit "Tata chiar daca nu vine,stiu ca te poti ingriji ca ea sa aiba un acoperis deasupra capului, dar stiu ca, chiar si sub cerul liber de s-ar afla cu Tine,ea va fi in siguranta...o pun in mana Ta..."
in sfarsit momnetul mult asteptat...ajunsa la locul intalnirii se uita dupa ea...dar nu era...a astepta-o dar...nu aparuse...nu a mai venit...de ce?poate ca nu va sti niciodata de ce.dar...S-A MERITAT!cea  mai mare satisfactie si implinire e atunci cand faci voia lui Dumnezeu pentru El,prin El si impreuna cu El!!!!"
aceasta experienta pe Iuliana sigur o va urmari toata viata...
intrebarea se pune:ce s-ar fi intamplat daca ar fi tacut,daca ar fi ignorat vocea Tatalui care o indemna bland sa-i faca o bucurie si un bine unui sarman copil la care nu se uita nimeni cu mila,dar mai sa se opreasca in dreptul ei....
Ce s-ar intampla daca noi,ca si copii ai lui Dumnezeu am asculta de Tata de fiecare data cand ne spune sa hranim un trup,sa scultam of de pe sufletul cuiva,sa imbracam pe cineva...si toate acestea sa fie facute cu scopul de a iL arata pe Isus!!!

v-am scris cele de mai sus pt ca in pr rand eu am invatat ceea cu ce as vrea sa ramaneti si voi:CU CAT SUNT MAI SENSIBIL LA NEVOILE CELOR DIN JURUL MEU,CU ATAT DUMNEZEU E MAI SENSIBIL LA NEVOILE MELE!!!

                                   imi cer scuze pt eventualele greseli de gramatica sau de exprimare dar e tarziu... :P

                                                                           2 sunt!