fericit, multumit, trist, dezamagit...El cum se simte?

            In ultimii ani simt ca e sarbatoare decat daca se intampla ceva spectaculos...oare de ce? Sa fie pentru ca in ziua de azi suntem atrasi de tot ce este senzational? Ieri ma intrebam daca ar fi fost Isus invitat la biserica oare era asa de plina?...ca printr-o minune, raspunsul l-am primit in aceasta dimineata...

        ...astazi era ziua Lui si nu au venit asa de multi sa ii spuna ca sunt bucurosi ca s-a nascut pe pamant, ca sunt incantati sa auda corul ingerilor cantand de bucurie de ziua Lui, cine mai aude fosnetul aripilor de inger in ziua de azi? Cine mai simte mirosul de grajd in care s-a nascut Mantuitorul lumii? Cine mai simte caldura data de animalele ce Il inconjoara? Cine se mai opreste o secunda sa-L priveasca in ochi, sa vada bucuria si durerea intr-o singura privire?...sunt asa de putini, as vrea sa fiu printre ei, dar cum as putea? Din casa luminoasa, din hainele calduroase, din agitatia cumparaturilor, din feluri si feluri de mancaruri...cum mai gasesc eu pe Pruncul?

           Singurul raspuns care imi trece prin gand e sa nu incetez sa Il caut asa cum e El, nimic stralucitor la suprafata, cum sunt ochii nostri obisnuiti de sarbatori, insa plin de bogatii nevazute, nebanuite si din pacate necunoscute de multi dintre noi, cei ocupati, cei cu agendele pline, cei care alearga mereu nestiind cu siguranta destinatia. Minunea este ca El e gata sa imi ofere mie toate aceste bogatii, mai mult El mi-a platit datoria, da, marea mea datorie de pacate adunate unul, cate unul, pe care am acumulat-o la Tatal, cum sa raman indiferenta la asa un dar...ma opresc un moment si ma gandesc la EL... mi se umple fata de rusine, ce dar i-am facut eu de ziua Lui?

                                                                          -2spre10-

Tu cum primesti sau cum faci fata unei lectii crunte?

         Aveam de gand sa scriu de ceva vreme ...dar ,,soarta" a facut ca momentul sa fie exact acum cand am luat pe propria piele o lectie crunta: ,,o nenorocire nu vine niciodata singura...cara in spate multe altele ca ea", nu stiu cati dintre noi am mai avut parte de lectia asta caci nu e un lucru tocmai usor....dar stiti care e celebra vorba ce circula prin targ ,,ce nu ne omoara, ne face mai puternici"....asa ca fara nici o nota in plus de pesimism sau optimism sarcastic o sa adresez o intrebare ,,Cum primim noi o astfel de lectie sau mai bine zis cum facem fata?"
     
           Da, stiu....e un raspuns complicat, greu de exprimat intr-un singur cuvant ...si totusi cu riscul de a ma repeta si de a fi usor indiscreta mai intreb o data...cum reactionam atunci cand in fata noastra se ridica un viitor nu tocmai roz cu picatele? Trecem noi prin nenorocire tinandu-L pe Domnul de mana si asteptand ajutorul Lui sau ne revoltam si incercam sa ne facem dreptate cu propriile noastre maini? Atunci cand cineva ne jigneste si ne spune vorbe pe care poate nu le meritam, alegem sa iertam si sa iubim sau alegem sa raspundem cu aceeasi moneda?
         Da, stiu ....tentatia e mare sa alegem a doua varianta (cel putin pt mine e un real pericol) dar vom avea oare de castigat daca facem asta? Sa fie oare asta o alegere buna? Fara nici o urma de indoiala spun ca Domnul e cel mai bun judecator si ca cel mai bun lucru pe care il putem face e sa il lasam pe El sa ne faca dreptate mereu....deci ai grija ce alegeri faci azi, ca ele iti vor determina viitorul!

       P.S. va las intr-un final cu un gand pe care l-am constientizat abia azi  daca iti vei trai viata ca si cand Domnul va veni peste 5 minute te vei scuti de multe greseli si regrete.

 

       Nr.8