Zambet de copil

"Mergea pe strada cand in spatele ei observa ca se apropie o fata...se droga,era imbracata saracacios dar nu ai fi zis ca e un copil al starzii daca nu avea acea punga in mana.A fost un soc! isi continua drumul dar parca Ceva,Cineva i-a spus :"are nevoie de ajutorul tau...",se vedea clar ca avea nevoie de ajutorul ei.Avea o privire pierduta..era in lumea ei,probabil nehranita de multe zile iar spalata cine stie de cand nu a mai fost.
'Are nevoie de ajutorul tau...imparte-ti painea cu cel flamand, si adu in acasa ta pe nenorocitii fara adapost;daca vezi pe un om gol, acopere-l, si nu intoarce spatele semenului tau."(isaia 58:7)a rasunat din nou Glasul in mintea ei.."dar ce sa-i fac??!!...chiar asa ce pot sa-i fac?e de pe strada,sunt multi asa ca ea...a...eu merg intr-o directie...e treaba mea sa fac asta?"si dintr-o data mai multe ganduri au venit ca raspuns:"fiecare zi e o provocare,provocare pe care intr-un fel sau altul am cerut-o de la Tine prin simpla rugaciune de azi dimineata"vreau ca si azi sa fac voia Ta",aaa....ce ai face Tu in locul meu?!sigur nu ai sta sa te uti la ea,sau sa o lasi sa treaca,nepasator.."a primit ca raspuns un zambet:)..."dar totusi ce as putea sa fac?"si a venit si raspunsul "ai putea macar sa-i cumperi ceva de mancare si cu ocazia asta sa-i spui ca O iubesc"..."bine, asa am sa fac..dar nu ma lasa singura..nu stiu cum va reactiona....".a asteptat-o si cand s-a apropiat de ea,pentru moment a vazut de pe expresia fetei putina teama,dar nimic ma mult pt ca era "pierduta"..."ai vrea sa mananci ceva?"...dintr-o data explozie de bucurie,si ca si atunci cand soarele iese de dupa nor a venit si raspunsul: "DA...".Au mers impreuna la o covrigarie si acolo cu timiditate a spus ca vrea o gogoasa cu ciocolata,iar dupa niste insistente a mai adaugat "2 gogoase cu ciocolata".intre timp a mai fost intrebata cati ani are si ca si cum nu ar fost de ajuns ii spune "15"...."la 15 ani sa te droghezi..."a fost urmatorul gand...a fost cuprinsa de intristare.sfarsindu-se cu covrigaria a fost intrebata "fructe nu ai vrea?!"...zambind a incuvintat din cap ca da:)
Bucuria din inima ei i se putea citi usor pe chip,facea tot posibilul sa arate ca e lucida si ca se bucura f tare.a ales niste mandarine,parca nu a mai mancat niciodata asa ceva,le baga in punga dand impresia ca ii este frica ca cineva ar putea lua mai multe decat ea si ea sa ramana fara(desi cutia respectiva era plina)..atat de mare ii era disperarea si bucuria.
a intrebat-o"dar tu unde stai?"facand abstractie de punga..raspunsul a fost direct si scurt "pe strada"!
Au mai schimbat cateva vorbe dupa care a invitat-o sa vina la biserica si sa incerce sa-i faca rost de un acoperis deasupra capului.a spus ca vine...
momentul in care i s-a confirmat ca facuse bine ceea ce facuse a fost cand inainte sa plece,Iuliana o privi cald si ca at cand nu mai poti de bucurie,vrei sa-i sari in brate si sa-i spui multumesc,Iuliana a zambit asa cum nici un copil nu o mai facuse pana atunci...zambet de copil.a pus in zambetul acela uimirea,recunostinta si bucuria pe care o simtea la gandul ca, cuiva i-a pasat de ea si nu interesat-o ca mirosea urat si ca era drogata...ci pur simplu i s-a facut mila si a iubit-o...a iubit-o TATA prin ea:),un zambet plin de zambete si o bucurie ce nu se poate descrie in cuvinte...
s-au despartit...si au urmat cateva ore de ganduri"vine,nu vine",dar si rugaciuni catre Cel care putea sa se ingrijeasca de un loc in care Iuliana sa-si petreaca noptile,de oameni care sa o iubeasca,dar si o rugaciune in caz ca nu ar fi venit "Tata chiar daca nu vine,stiu ca te poti ingriji ca ea sa aiba un acoperis deasupra capului, dar stiu ca, chiar si sub cerul liber de s-ar afla cu Tine,ea va fi in siguranta...o pun in mana Ta..."
in sfarsit momnetul mult asteptat...ajunsa la locul intalnirii se uita dupa ea...dar nu era...a astepta-o dar...nu aparuse...nu a mai venit...de ce?poate ca nu va sti niciodata de ce.dar...S-A MERITAT!cea  mai mare satisfactie si implinire e atunci cand faci voia lui Dumnezeu pentru El,prin El si impreuna cu El!!!!"
aceasta experienta pe Iuliana sigur o va urmari toata viata...
intrebarea se pune:ce s-ar fi intamplat daca ar fi tacut,daca ar fi ignorat vocea Tatalui care o indemna bland sa-i faca o bucurie si un bine unui sarman copil la care nu se uita nimeni cu mila,dar mai sa se opreasca in dreptul ei....
Ce s-ar intampla daca noi,ca si copii ai lui Dumnezeu am asculta de Tata de fiecare data cand ne spune sa hranim un trup,sa scultam of de pe sufletul cuiva,sa imbracam pe cineva...si toate acestea sa fie facute cu scopul de a iL arata pe Isus!!!

v-am scris cele de mai sus pt ca in pr rand eu am invatat ceea cu ce as vrea sa ramaneti si voi:CU CAT SUNT MAI SENSIBIL LA NEVOILE CELOR DIN JURUL MEU,CU ATAT DUMNEZEU E MAI SENSIBIL LA NEVOILE MELE!!!

                                   imi cer scuze pt eventualele greseli de gramatica sau de exprimare dar e tarziu... :P

                                                                           2 sunt!

Maruntis, paie si Shakespeare

De cand Sarah a infintat blogul nostru mi-am dorit sa va scriu ceva dar nu ma puteam gandi la nimic care sa se merite scris, pana ieri cand ceva s-a intamplat...
Cineva a acuzat o persoana la care eu tin foarte mult, pe drept poate...dar oricum m-am revoltat gandindu-ma ca a fost nedrept sa spuna ce a spus daca sta sa se gandeasca la greseliile pe care el le-a facut si au fost iertate de Domnul. Imediat mi-a venit in minte pilda robului nemilostiv caruia i s-a iertat o datorie enorma si el a cerut socoteala pentru maruntis. Eram gata sa sun, sa trimit mesaj sa mustru pana cand m-am lovit cu capul de o barna...barna din ochiul meu. Am vazut cu usurinta paiul din ochiul fratelui meu dar nu mi-am dat seama ca eu am facut la fel ca el. Uitand greseala mea am fost gata sa judec greseala atat de mica a fratelui meu.
Acum, cu voi ca martori, iau o hotarare:
                Aleg sa iert...chiar daca nu o sa aud niciodata "Imi pare rau, te rog sa ma ierti" si chiar daca rana mea e inca deschisa si doare.
                Aleg sa ma plang doar Domnului si poate la 1, 2 persoane de mare incredere care nu imi vor tine partea ci imi vor aminti ca trebuie sa iert.
                Aleg astfel sa nu improsc cu noroi pe cel care mi-a gresit si nu ii voi strica reputatia.
                ALEG SA IUBESC!
Stiu ca acum ispita de a judeca, de a purta pica, de a aduna resentimente va fi mai mare dar am noroc ca am prieteni buni care imi vor aminti ca "ce mi-a iertat mie Christos este infinit mai mult decat mi-ar putea gresi cineva".
oh...am uitat ceva...Shakespeare spunea :

                             "Desi dreptatea este argumentul tau, ia in considerare ca  in lumina dreptatii nici unul din noi nu merita izbavire. Ne rugam de iertare, dar aceeasi rugaciune ar trebui sa ne invete pe toti sa acordam fapte pline de mila"

Ruth

Cum arata Tatal tau?

         Cu totii cunoastem notiunea de tata, poate chiar numim pe cineva apropiat noua "tata", insa nu inseamna ca avem cu totii acelasi tata, ar fi grozav sa fim miliarde de frati, dar vai de mamele noastre, nu ar fi prea roz pentru ele...asadar fiecare avem un Tata, si imi permit sa spun astfel pentru ca desi Il stim de Tata iar El este unul si acelasi, fiecare cunoastem pe Tatal asa cum alegem.

        Cei mai multi Il cunoastem ca "Domnul poarta de grija" poate pentru ca aceasta e una din rugaciunile pe care le rostim cel mai des, avem nevoie de asigurarea ca El este cu noi in fiecare moment, dar suntem noi cu El in fiecare moment?...sau poate ne e mai apropiat "Domnul este bun si indurator", oare de ce insa ne trec aceste cuvinte prin minte chiar inainte de a face ceva ce stim ca Il va supara...nu cumva ele nu fac altceva decat sa ne linisteasca constiinta?... mai mult "Domnul ma scapa din necaz", El chiar ma scoate din groapa doar am strigat la El cu toata puterea, totusi de ce peste o saptamana traiesc ca si cand nimic extraordinar nu s-ar fi intamplat?...sa fie El doar atat?...doar atat poate face Tatal?...cine spune ca trebuie sa faca ceva?...ce se intampla cu "Dumnezeul care tace timp de o zi, o luna, un an..." sau cu  "Dumnezeul care nu intervine", si ce fac cu "Dumnezeul care sta si ma priveste cum plang", este El acelasi cu "Dumnezeul Atotputernic"?
        Ma gandeam de cate cuvinte am nevoie sa Il descriu pe Tatal meu, asa cum aleg sa Il cunosc eu, din pacate sunt prea putine...infinit de putine in comparatie cu ceea ce este El, si nu pot sa nu imi dau seama ca sunt zile cand aleg sa am un Tata asa de mic, care nu poate sa aduca un zambet pe fata mea, sa faca minuni pentru mine, sa vindece bolnavi, sa schimbe inimi, sa intoarca pe cei dragi acasa...in acele zile Tatal meu e in vacanta, am luat o pauza...da, eu sunt cea care am luat o pauza...pentru ca El e nerabdator sa faca ceva pentru mine, insa eu aleg sa il las sa faca pregatiri peste pregatiri pentru ca mai apoi sa nu Ii dau nimic de lucru...il oblig sa ramana mic...pentru ca eu nu Ii cer nimic...
                                                                                                           

- 2spre10 -

Cum se transforma o zi monotona intr-o zi memorabila?

         Ai trecut cumva printr-o zi ca oricare alta, crezand ca va fi una dintre multele zile in care nu se va intampla nimic extraodinar?....O zi in care comunicarea ta cu Dumnezeu lasa de dorit, o zi in care rugaciunile tale sunt mai degraba rutinate si monotone decat pline de ravna, o zi in care ceri un anumit lucru de la Domnul dar pe care il ceri doar din obisnuinta de a o face nu pentru ca tu chiar astepti sa il primesti cu nerabdare.....Daca ai trecut printr-o astfel de zi inseamna ca o sa ma intelegi, altfel s-ar putea ca totul sa fie o mare de neinteles :)
         Pentru mine ieri era sa fie o astfel de zi, o zi in care nu asteptam sa se intample nimic extraordinar, o zi care era sa treaca pe langa mine ca rata prin balta (adica foarte rapid)....si totusi a fost o zi diferita....Stii de ce? Pentru ca a fost extraordinar sa vad cum poate Domnului sa ii pese de acel lucru pe care eu il cer in rugaciune cu atata lipsa de entuziasm, sa vad ca Lui ii pasa atunci cand pe mine ma cam doare in cot de tot, sa vad ca nu doar ii pasa ci il si implineste pentru mine.....ma poti intelege sau esti in ceata?
         Daca te afli in ceata imagineaza-ti  asta si poate o sa se ridice valul greu de ceata : ,, te duci grabit spre scoala, astepti la semafor sa se faca verde si deodata incepe sa iti cante buzunarul sau geanta (e variabila chestia), si cand te uiti pe ecranul telefonului realizezi ca te suna cineva care nici intr-un milion de ani nu ar face-o...si printre multele vorbe pe care ti le spune iti dai seama ca se implineste acel lucru pe care tu il ceri in rugaciunea ta monotona..."
         Si din toata aceasta poveste lucrul cel mai extraordinar nu e ca te suna acea persoana, nu e ca iti spune acel lucru pentru care tu te rogi mereu, CI CA LUI DUMNEZEU II PASA SI ATUNCI CAND TIE NU ITI PASA, ca El lucreaza si atunci cand tu esti obosit gata sa arunci prosopul jos, ca  El nu renunta la a-si implini planurile....daca poti sa realizezi si tu asta atunci ma vei intelege si vei ramane la fel de uimit ca mine :)

                                                                                                                                                         Nr. 8


        P.S. Nu m-am putut abtine sa nu scriu si sa le dau de lucru celor care au chef de lecturat :))


                                                                                                                                          

                                                                                                                                        

Orice lucru El il face frumos la vremea lui...

Nu v-ati intrebat de ce nu ni se intampla lucruri frumoase mai des? De ce oamenii din jurul nostru care zambesc si se bucura de viata au devenit niste raritati? Asta am inceput sa ma intreb acum cinci minute si nu stiu cum, printr-o minune am gasit un raspuns, e al meu, nu inseamna ca e si cel bun, dar aleg sa ma agat de el pentru ca imi da siguranta pentru zilele ce imi stau in fata. E simplu, noi suntem niste copii plini de vise si dorinte dar in acelasi timp fara strop de rabdare, in schimb Tatal nostru care stie sa ne dea numai daruri frumoase lucreaza de zor, de ce?...pentru ca are niste copii pretentiosi, care nu se multumesc cu putin, mereu vrem mai mult, si daca se putea sa primim ieri e si mai bine...si iata-ne in atelierul Lui, stam de vorba cu El, dar nu ne uitam in ochii Lui, privirea ne e furata de tot ce ne pregateste, visam cu ochii deschisi si ne desenam o viata cu toate acele lucruri in ea...dar timpul trece si Tatal nostru parca tot la darul acela lucreaza...nu-l mai termina odata...brusc ne trezim din visare...insa tot cu ochii pe dar...El e bun...desi stie ce avem de gand sa facem...stie ca ii vom lua darul din mana, desi e neimpachetat si neterminat, insa nu ne deranjeaza, ne-a ajuns cat am vazut...a trecut o luna, un an...si tot nu l-a terminat...nu mai avem timp de pierdut...gasim noi o solutie, doar si noi stim sa facem cate ceva, si mai ales nu avem nevoie de hartia Lui de impachetat...ne descurcam si singuri!...iata de ce nu ni se intampla mai des lucruri frumoase...

                                             -2spre10-