Maruntis, paie si Shakespeare

De cand Sarah a infintat blogul nostru mi-am dorit sa va scriu ceva dar nu ma puteam gandi la nimic care sa se merite scris, pana ieri cand ceva s-a intamplat...
Cineva a acuzat o persoana la care eu tin foarte mult, pe drept poate...dar oricum m-am revoltat gandindu-ma ca a fost nedrept sa spuna ce a spus daca sta sa se gandeasca la greseliile pe care el le-a facut si au fost iertate de Domnul. Imediat mi-a venit in minte pilda robului nemilostiv caruia i s-a iertat o datorie enorma si el a cerut socoteala pentru maruntis. Eram gata sa sun, sa trimit mesaj sa mustru pana cand m-am lovit cu capul de o barna...barna din ochiul meu. Am vazut cu usurinta paiul din ochiul fratelui meu dar nu mi-am dat seama ca eu am facut la fel ca el. Uitand greseala mea am fost gata sa judec greseala atat de mica a fratelui meu.
Acum, cu voi ca martori, iau o hotarare:
                Aleg sa iert...chiar daca nu o sa aud niciodata "Imi pare rau, te rog sa ma ierti" si chiar daca rana mea e inca deschisa si doare.
                Aleg sa ma plang doar Domnului si poate la 1, 2 persoane de mare incredere care nu imi vor tine partea ci imi vor aminti ca trebuie sa iert.
                Aleg astfel sa nu improsc cu noroi pe cel care mi-a gresit si nu ii voi strica reputatia.
                ALEG SA IUBESC!
Stiu ca acum ispita de a judeca, de a purta pica, de a aduna resentimente va fi mai mare dar am noroc ca am prieteni buni care imi vor aminti ca "ce mi-a iertat mie Christos este infinit mai mult decat mi-ar putea gresi cineva".
oh...am uitat ceva...Shakespeare spunea :

                             "Desi dreptatea este argumentul tau, ia in considerare ca  in lumina dreptatii nici unul din noi nu merita izbavire. Ne rugam de iertare, dar aceeasi rugaciune ar trebui sa ne invete pe toti sa acordam fapte pline de mila"

Ruth